Dar nu e la fel ca orice onomastică, cum zic ceilalți. "Zic ca tine, fac ca mine" - unul din motto-urile care mi se potrivesc cel mai bine. Oricum, să împlinesc 18 ani pentru mine a însemnat trezirea la viață. Chiar dacă nu am chefuit în ziua aia, doar am ieșit cu un prieten bun, să zicem, afară și am fost prin oraș, a fost ok. Distracția va fi cât de curând. Mai am de pus niște lucruri la punct. Sunt oarecum fericită, liniștită.
Exact de luni, s-a răcit afară. Toamnă prematură aș putea spune. Vin ploile, o să cadă toate frunzele, pe rând, încep pentru ultima dată, școala. Ultimul an aici. Am multe poze de făcut. Și timpul va trece așa repede, pe nesimțite. Dar nu-mi mai e frică. Nu mă mai afectează nici lucrurile care înainte aveau atâta importanță....
Un sfat bun pe care l-am primit zilele astea a fost că oamenii nu trebuie să ne știe punctele sensibile. Nu știi niciodată când îți e întors spatele și ești lovit unde te doare mai tare.
Dar gata cu confesiunile astea. E timp și altă dată de ele. Trebuie să scriu altceva. O îmtâmplare la care eu nu știam cum să reacționez. Și simțeam doar... Multă furie :)
În seara asta, pe la 9, eram cu mama singură acasă. Și îmi era poftă de un croissant cu ciocolată de la gară. Zis și făcut. Am mers să cumpărăm, pentru că era destul de târziu și singură mi-ar fi fost lene să merg. Dar când ne-am întors, imediat ce am trecut strada dinpre Lidl și coteam spre dreapta și imediat stânga spre Kaufland, mergeam destul de încet și îi povesteam ceva lui mama, mai pe scurt o amețeam, când am auzit o căzătură. Din reflex, m-am întors repede. Aveam croissant-ul în mână, urma să iau prima gură... Când am văzut că era un cal răsturnat pe jos și băiatul care ținea hamurile n-avea nici 12 ani, mai era și beat și țigan (asta nu trebuia să spun, v-ați fi prins oricum). Probabil a tras prea tare și el(calul) și-a pierdut echilibrul. Părea așa speriat și a încercat de mai multe ori să se ridice, dar din a 4 oară a reușit. I-a mai și intrat un fel de bâtă de la trăsură în abdomen. Tot ce îmi amintesc e că, deși erau și alți oameni pe stradă, chiar și bărbați care ar fi putut să-l caftească puțin pe nemernicul ăla, erau așa indiferenți. Iar animalul ăla era încă chinuit de stăpân. Dacă trecea chiar atunci o mașină sau un tir? Eu simțeam că explodez. M-aș fi dus să-l scutur bine de tot, să se învețe minte. Săracul animal. Apoi a tras calul și trăsura la marginea drumului și tot înjura. Aia pusese capac. Nu știu cum m-am abținut să nu mă duc la el, nici cum de am simțit că nu mai era nimeni acolo. Ar fi meritat o lecție, nu-mi păsa de consecințe. Dar mi-am dat seama că orice aș face, va cauza și mai multe probleme. Și că, oricum, calul acela, când va ajunge acasă, își va lua bătaie. Cruntă.
Nu sunt genul de persoană care să fie agresivă, dar animalele trebuie protejate și îngrijite pentru că nu toate dau peste oameni "cum trebe".Mama se enerva și mă gândeam să nu se simtă rău sau ceva, etc și am decis să mergem spre casă. Aveam un gol în stomac. Mi-aș fi dorit să pot face ceva pentru calul ăla, dar cum a spus mama, nu pot salva toate animalele, deși vreau. E clar că n-am mai putut mânca nimic, dar ajunsă în locul meu fericit, m-am luat cu altele până mi-am amintit și mi-am zis că ar trebui să scriu asta aici.
Țiganii ăștia. Oameni de nimic. Dacă îi numești câini, ar fi o insultă. Pentru câine, bineînțeles. Ne fac de râs pe oriunde merg și fie, chiar dacă sunt și oameni mai buni printre ei, ei au în sânge șmecheria, minciuna și trufia aia tâmpită. De parcă ar fi sfinți. După întâmplarea de azi, mă credeam în filme. Îmi doream un pistol să-i împușc pe toți ******. Nici nu e inventat cuvânt atât de înjosit pentru ei. Apoi mi-am zis că cine sunt eu să-i judec? Nu-mi fac bine sentimentele astea de ranchiură. Îți macină sufletul până nu-ți mai pasă de nimic.E trist că trăim într-o asemenea societate. Se putea și mai rău cred...
♥ Cei 4 pisici pe care i-am adoptat sunt toți la bunica mea la țară. Posibil să-i păstrez pe toți. O să pun și poze cu ei.
♥ Jimmy, cel tigrat, e un micuț tigru și e cel mai înfipt, sănătos și energic dintre toți. E altfel decât ceilalți 3. Când se uită în ochii tăi, vede sclipirea din ei și se urcă pe tine până ajunge aproape de ei să pună lăbuțele și să lingă. Cine știe de ce face așa...? Are un M pe frunte. De aici și nume cu măcar o literă m.
♥ Tony e cel mai filfizon, gras. " Mutu linge untu" . Asta denotă că e șmecheraș, chiar dacă e mămos și dacă îl iei în brațe, linge tot. Bluza, degetele în special. Și are o anumită privire de parcă nu înțelege nimic din ce se întâmplă. Când erau mai mici, era singurul care adormea în timp ce primea lapte cu seringa. Pare un ursuleț panda. Căci e negru cu pete albe.
♥ Dudu e cel mai receptiv și te poate privii în ochi puțin, dar se cuibărește lângă tine când dormi, de parcă vrea să îți ajungă până la inimă. Când s-a înfoiat prima dată la cătelușul verișoarei mele, m-am speriat. Îl vedeam așa mic, încât nu-mi venea să cred de fapt că se poate apăra și singur.Și el e un mic ursuleț panda.
Iar ♥ Suzy, micuța Suzy, e singura fetiță între ei. Pare că îi vine tot timpul să plângă. E cea mai agilă, afectuoasă. Și dacă vrea să doarmă lângă tine, se pune exact lângă capul tău, de parcă mai vrea un pupic de noapte bună. La ea se observă puțin mai tare că e maidaneză. Și ochii ei sunt în mijloc verzi iar pe margine albaștrii. Superbi de-a dreptul!
M-am obișnuit cu ei. Nu vreau să mai dau niciunul. Pentru că, la oricine ar ajunge, nu știu dacă va avea la fel de multă grijă de ei cum am eu. La bunica mea e mediul ideal pentru ei. Cățărat în copac, raliu prin curte, jucat printre ghivecele cu flori, dorm chiar și în camera bunicii, pe patul ei. Le place mirosul păturii cred.
No comments:
Post a Comment