Wednesday, October 31, 2012


O persoană care are probleme și nu vrea să fie ajutată, înseamnă că are un motiv suficient de bun pentru asta. În loc să ajuți, e posibil să creezi mai multe complicații.
Câteodată, mă chinui să explic lucruri pe care abia le înțeleg. De exemplu, stăteam odată în clasă și ascultam muzică liniștită. Era încă mult prea de dimineață. Și am avut un gând care pe moment mi s-a părut ciudat, dar apoi, ciudat de logic. "Poate rostul unor anumițí oameni e să nu mai fie."
Cum să explici asta? E ... Te lasă fără cuvinte.
Tocmai de asta, nu vreau să-mi petrec toată viața așteptând ceva sau pe cineva care, poate, nu va venii niciodată. Mă bucur de lucruri mici, simple gesturi și oamenii dragi din jurul meu. 
Așa că e timpul să riști. Fără discuții. E timpul să te faci pe tine fericit, indiferent de ce părere au ceilalți. Atâta timp cât fericirea ta nu e nefericirea altora. 
Să aveți parte de ce vă lipsește, în porții mici ca să puteți să cereți mai mult. 
P.S. Răcoarea se face din ce în ce mai simțită. Nu uita să apelezi la căldura sufletului tău! 
>:D<




Thursday, October 25, 2012

Cine îmi poate spune dacă greșesc sau nu?

Ceva e în neregulă. Aici. Acum. Azi. Parcă privesc lumea prin partea greșită a telescopului. Totul e foarte departe... Nu pot să mă îndrăgostesc, să am o relație. Asta li se întâmplă doar altora. E posibil să aibă x dreptate? Ce e al meu chiar e pus deoparte? Sună stupid totuși.
Mai am o dilemă: prieteniile între fete. Nu o să le pot înțelege prea curând. N-am făcut-o nici până acum, deci e ceva. Mă simt mult mai în largul meu în jurul băieților. Ei sunt mai de treabă, mai comunicativi și mai sinceri. Mai ales când devii una de-a lor. 
Fetele, ei bine, cum am mai spus, sunt ciudate rău. Invidioase pe nimic, bârfitoare și rele. Cel mai bine este ca bff-ul tău să fie un băiat : nu te bârfește, nu-ți spune secretele altei fete, nu-ți fură iubitul și îți împrumută haina lui atunci când ți-e frig. Care să-ți spună că ești amuzantă, când tu îi spui că ești un dezastru. 
Apreciez oamenii care nu se ascund și nu se feresc să-și spună cuvântul. 
Adevărata frumusețe nu ține de felul în care arăți, de machiaj sau de haine. 
Frumusețea adevărată vine din sufletul tău. Nu-i așa? ;;)



Wednesday, October 24, 2012

Poveste de "vis".



Când sunt cu tine, nu mă gândesc la viitor. Adică, uneori da, dar nu obsesiv. 
Înainte să te întâlnesc, simt un sentiment ciudat în interiorul meu, care alungă orice altceva e acolo. Parcă.. te respir doar pe tine. 
Apropiindu-mă tot mai mult, devine liniștitor, cald, amorțitor de dulce. 
Când te văd, nu simt nevoia să-ți vorbesc. Ci să te ating, să știu sigur că nu e un vis, să știu că nu ești doar o închipuire a minții mele, că exiști.
Și parcă plutesc prin nori, cu tine. 
Când sunt supărată, e suficient să mă gândesc la numele tău și să-l rostesc în șoaptă, pentru că zâmbesc fără să mă pot abține. Oare e nume mai frumos ca al tău? Poate doar pe aproape. Când sunt cu tine și mă uit în ochii tăi care sclipesc atât de tare încât pot să-ți văd o parte a sufletului prin ei, nu mai aud , nu mai observ nimic din jur. 
Ești doar tu și eu. 
Ne completam reciproc și nu mai simt că am nevoie de apă, mâncare etc. Mă hrănesc cu tine.
Momentele în care râdem cu poftă sau mă îmbrățișezi, mângâindu-mă pe păr...  Parcă se oprește timpul și se aude pe fundal ploaia. O ploaie de iubire.
Când buzele tale le ating timid pe ale mele, mă salvezi. Dintr-o mare de oameni nepăsători care nu mă văd așa cum o faci tu. Mulțumesc. Mulțumesc pentru tot ce însemn eu atunci când sunt cu tine.
Iar când sunt nevoită să plec, redevin amețită. Pentru că te văd în orice umbră a trecătorilor din jurul meu. 
 Poate fi inima ta casa sufletului meu?

Monday, October 8, 2012

:)


Nu am un talent special. Să cânt sau să desenez. Mă descurc și cu astea, dar în felul meu.
Ce știu să fac, e să liniștesc oamenii. Și îmi place mult să scriu. Mă liniștește mai mult decât orice. 
Iar acum vreau să spun că am încetat să lupt pentru persoane care nu-mi dau motive. Viața e așa scurtă.... Observ asta în fiecare zi. Sunt o grămadă de oameni care mor zilnic, în toată lumea. Totodată, se nasc mulți copii. Care habar n-au ce lume îi așteaptă...
Uneori, mă desprind ușor de lumea care mă înconjoară. Și mă gândesc la atâtea lucruri pe care aș vrea să le spun, dar n-are sens. M-am îndepărtat de multe ori, ca să văd cine mă urmează. Mi-a trebuit atâta timp ca să-mi dau seama că mă pot baza cu adevărat doar pe mine. Știi, amintirile noastre nu dispar niciodată din sufletele oamenilor pe care îi atingem.


Unii dintre noi încă suntem blocați la un anumit nivel, încă ne comportăm ca niște copii mici care uneori, suntem obsedați de o anumită jucărie, pe care, după ce o primim, habar n-avem cum să ne jucăm cu ea. 
Trist... Trist e că contează mai puțin fericirea, decât mândria.
Trist e că în visele noastre, totul ne aparține, dar în viața de zi cu zi avem doar vise.
Unii tânjim după o iubire care să ne consume, pasiune, aventură și de ce nu, puțin mister.
Sau alții caută un loc unde să se poată ascunde de ei însuși...
Dacă-l găsiți, anunțați-mă și pe mine.

Tuesday, October 2, 2012

Adevărul se spune și în glumă, să știi...


"- Ești obosit?
- Nu, de ce?
- Pentru că toată ziua te-ai plimbat prin capul meu!" ♥♥♥