Didi.

M-am trezit pe la 11 jumate. Eram așa somnoroasă... Nici prin cap nu-mi trecea ce avea să se întâmple.
Ascultam muzică și la un moment dat:
Mama: Ți-a doborât Didi teneșii de pe balcon. Îmbracă-te și coboară după ei.
Eu: Bine mami. (chicoteam)
M-am schimbat (eram în pijamale ) și am plecat.
Ajunsă jos, în spatele blocului:
Fratimio: O arunc și pe Didi?
Eu: Atâta-ți trebuie!
Fratimio: Haha.
Numai văd că după o bucată mare de carton, apare Didi. Mi-auzise vocea. Și a mieunat. Am luat-o repede în brațe și m-am uitat să nu se fi lovit la cap sau la vreo lăbuță.  Și i-am zis lu fratimio că a căzut și Didi, în încercarea ei de a-mi doborî papucii. Sărăcuța de ea și-a băgat ghearele în tricoul meu.
Fratimio: Vezi că e un câine mare și negru mai încolo. Vrei să cobor?
Eu: Nu, stai liniștit. Văd eu cum o ascund să nu o vadă. Dar și de se apropie, numa pisici îi dau eu lui dupaia.
El: Hahahahaha!
Așa că, am luat teneșii, pe Didi, o țineam în brațe cu cealaltă mână și am ocolit frumos câinele ăla.
Când am ajuns în casă, fratimio a luat-o în brațe și s-a uitat și el la ea.
O iubește. Deci n-ar fi putut să o arunce el, cum susține un prieten, Alecs. Pentru că, de multe ori, dimineața după ce se trezește, vine și o caută pe Didi la mine în cameră ca să o mângâie și să îi de-a pupă.
Drăguț nu?

Iarna. Mai mult sau mai puțin.

Iubesc iarna.
Când eram mică, îmi doream să fie tot timpul iarnă sau măcar, să mă pot muta undeva unde iarna ține mult mai mult timp. Sărbătorile, familia reunită, bradul de crăciun, cadouri, îmbrățisări, râsete până seara târziu, câteodată filme în familie, prăjiturile, mâncarea, Moș Crăciun, omuleții de zăpadă...
E plăcut când e rece afară, și deși îți îngheață degetele de la mâini, are cine să ți le încălzească.
Iarna e specială. Pură, are ceva aparte și e minunată. Mai ales când ninge afară.
Are și un anume efect asupra oamenilor. Adică îi unește într-un fel ciudat. Dar acum îmi dau seama că dacă ar fi tot timpu iarnă, n-aș mai prețui fiecare moment al ei așa mult.
"Se spune că, acele momente care au un anumit impact asupra noastră, acele momente de o puternică intensitate care îți schimbă viața complet, ne definesc ca persoane.
Toți trecem printr-un moment de încercare, alături de toate persoanele pe care le-am cunoscut. Aceste momente devin istoria noastră, făcând parte dintr-un top al celor mai frumoase momente pe care le retrăim în mintea noastră încontinuu. Totul e că nu poți, oricât ai încerca să controlezi cum te vor afecta acele momente de impact. Trebuie să lași să se întâmple ce trebuie să se întâmple. Și să astepți până la următoarea coliziune." = The Vow. ( Vizionați filmul, e superb. )
Cred că e mare lucru să te accepte cineva așa cum ești, nu drept cine ar vrea să fi.