Confesiuni.

Când îți spun că te iubesc, tu înțelegi, dar nu simți. Tu nu cunoști acest sentiment. Ți-am dovedit-o de atâtea ori, în repetate rânduri fără să renunț, fără să mă dau bătută. Dar tu nu ai apreciat. Iar acum e rândul tău să lupți pentru mine. Deși nu cred că-ți pasă prea mult. Nu mă mai doare. M-am obișnuit cu gândul sau poate sunt conștientă că orice aș face, orice aș spune, sau dacă greșesc cu ceva, tu... 

Tu ești în stare să crezi orice despre mine. 

Nu mi-ai da nici o șansă să explic, să mă apăr înainte să mă judeci.

E târziu, știu. Am luat o decizie definitivă. Chiar dacă sângele tău îmi curge prin vene. Știu că sângele apă nu se face, dar nu poate unii două persoane. Și nici nu pot înțelege de ce îți găsești fericirea oriunde altundeva, dar nu lângă mine.

Nu știu de ce am evitat atât să spun cu voce tare ceva ce simțeam demult, dar mi-era frică să recunosc. M-ai pierdut de mult. Nu-mi amintesc ultima dată când m-ai sunat doar ca să-mi auzi vocea sau să mă întrebi dacă sunt bine. N-am nevoie să fi perfect, n-am nevoie de dragostea ta care mai mult mă seacă de puteri, în loc să-mi dea chef de viață. A trebuit să trec intens prin toate încercările, ca să devin mai puternică, mai încrezătoare în mine, în cele două mâini ale mele și poate că sunt puțin mai egoistă, dar nu mă poți judeca că nu mai fac pe nimeni o prioritate în viața mea, atâta timp cât eu rămân pentru ei doar o opțiune.

Am pus atâta suflet în toate amintirile cu tine, încât acum e o senzație anume care nu-mi dă pace. Adică credeam că sunt incompletă, dar pot trăii și fără tine. 

Mereu vei fi o parte din sufletul meu, deși nu te mai vreau.

Alegerile pe care le faci în viață țin de caracter. Și atâta timp cât o să am principii și moralitate, să nu mă arăți cu degetul. Pentru că habar n-ai cine sunt, prin câte am trecut. Am greșit de multe ori, dar cea mai bună scuză a mea e că trăiesc pentru prima dată. Nu tot timpul am știut exact ce e bine și ce nu. 

N-am nevoie de compasiunea sau mila ta. Dacă chiar vrei să mă cunoști, să nu te aștepți să-ți spun vreodată cuvintele pe care vrei să le auzi. Nu mai vreau să fiu falsă doar ca să fie alții fericiți. Roata se poate întoarce și nu se știe dacă nu vei avea cumva nevoie de mine... Iar eu s-ar putea să nu fiu acolo să te ajut.

Dacă sunt serioasă nu înseamnă neapărat că sunt tristă. 

Doar când bat degetele pe loc sunt supărată.

N-am nevoie de oameni ipocriţi care pleacă de lângă mine chiar atunci când am cea mai mare nevoie de ei.

Am nevoie de oamenii care apar ca nişte îngeri păzitori și mă ajută să-mi pot continua drumul, mă ajută să găsesc drumul spre casă.

Am nevoie să scap de stările astea aiurea, care nu mă lasă să dorm. Nu sunt depresivă. Doar că trec așa ușor de la o stare de alta. Azi de exemplu, mă simt urâtă, deși sunt frumoasă în felul meu. Doar pentru că cineva anume nu mă vede așa cum îl văd eu.

Am nevoie doar să mă țină cineva acum, chiar acum în brațe și să știu că nu sunt singură.

Am nevoie de lucruri simple care să însemne totul.

Am nevoie să știu că banii și oamenii ăștia ipocriți nu mă vor face să uit de unde am plecat, cine sunt.

Toți avem un centru al nostru. Nu mă refer neapărat la suflet sau inimă. E vorba de un anumit loc, care ar trebui să fie doar al nostru. Să rămână intact, fără să fie atins de relaţii, sex etc. Pentru că odată ce-l  împărţim cu altcineva sau cineva îl invadează , apare senzaţia de dezorientare. Practic, nu mai sţii cine eşti şi nu mai eşti sigur de ceea ce vrei. Ai grijă de tine și nu te compromite. Tu ești tot ce ai, oricine ai fi. :)

Nu contează cine ești, ci ce fel de om ești. Spune mereu lumii ce gândești, ce crezi, nu-i mai lăsa pe alții să creadă ce vor, ca apoi să-și dea seama că s-au păcălit singuri. Mai bine să fi criticat pentru ceea ce ești, decât iubit pentru ce n-ai să poți fi niciodată. Ai curajul să fi diferit. Mereu vor fi persoane care vor fi rău intenționate, dar vei avea de învățat de la ele. Doar așa îți poți da seama de valoarea ta. Și amintește-ți, oricât de trist ai fi, după ce vei dormii și te vei trezii dimineața, vei fi mai bine. 
Întotdeauna e mai bine dimineața.

LUPTĂ PENTRU VISELE TALE PÂNĂ LA CAPĂT. ȘI DACĂ NU PENTRU VISE, FĂ-O PENTRU TINE, AUTODEPĂȘEȘTE-TE!