Mi-am rănit din nou inima. Și pentru ce?
Pentru nimic. Câteodată, aștept să primesc și eu ce am oferit la rândul meu.
Nu mă refer la bunuri materiale. Oricât îmi plac urșii de pluș sau chestiile astea, nu mă poți cucerii prin cadouri. Mă refer la atitudine, comportament.
Degeaba..
Greșesc când îmi imaginez că cei dragi mie ar face aceleași lucruri pe care eu sunt dispusă să le fac pentru ei.
Câteodată mă întreb cum aș putea să știu ce mi se întâmplă și ce nu mi se întâmplă, ce sunt sau ce aș fi? Total nedumerită. Într-un fel, știu doar ce nu sunt, pentru că ce nu sunt eu, sunt alții. Deci, un fel de două feluri.
De acum va fi altfel. Mi-am promis. Dacă mă vrei în viața ta, va trebui să lupți pentru mine, pentru sinceritatea și prietenia mea. Sunt curioasă să văd câte persoane sunt cum le cred eu.
Am impresia că am meritat unele lovituri pe care mi le-a dat viața. Doar așa am putut deschide ochii. Larg deschiși. Pe moment, adică după impact, e mai greu, dar cu timpul, ușor, înțelegi.
Toată lumea moare la un moment dat, dar nu toată lumea își trăiește viața. De parcă ar murii înainte de timp.
Enervant de adevărat.
