Dacă plâng, nu înseamnă că sunt sensibilă. A trebuit să fiu puternică prea mult timp.....
E așa de enervant.
Nu mă mai simt definită doar de lucrurile pe care le am. Port accesorii de la prietenii dragi, bluze sau rochii care au fost ale mamei mele. Port tricourile lui tata, îmi plac, sunt largi și mai alungă din dor. Port hainele fratelui .... Cred că am nevoie de ei mai mult decât au ei nevoie de mine.
Cum să explic? Sunt atâția oameni împrejurul meu cam tot timpul, dar tot mă simt singură.
Doar aproape de câteva persoane sunt completă. Iar asta contează atât de mult!
Muzica din capul meu nu va înceta să cânte niciodată. Niciodată e prea mult spus, totuși. Într-o zi va fi înlocuită de bătăile mele de inimă sau de ale tale, oricine ai fi tu.
Probabil.
O să dansez doar pe bătaia ta de inimă.
Ști ce e mult? Mai mult decât mult. Sunt mai mult decât a reușit vreodată oricine să mă cunoască. Mai mult decât soră. Mai mult decât prietenă. Mai mult decât un simplu om, într-un ocean de oameni.
Oprește-te din tot ce faci și privește-te câteva minute în oglindă, uitându-te în ochii tăi. Îți place ce vezi?
Da sau nu? Orice ezitare înseamnă pierdere de timp.
Dacă ai vreo urmă de umanitate latentă în tine, vei înțelege ce simt.
