....

Pentru fiecare greșeală există consecințe. Iar viața mi-a amintit asta în cel mai inuman mod. I-a mai luat răsuflarea cuiva drag din viața mea. S-a întâmplat acum câteva ore. De fapt, aseară. Dar timpu a trecut destul de greu. Încă nu prea constientizez, dar când plângeam simțeam că ceva nu mă lasă să respir. Că mă sufoc. Eram așa șocată. Presimțeam că ceva nu e în regulă, dar nu mi-am ascultat instinctul. Iar acum, mă rupe-n două. Și mă simt așa goală pe dinăuntru. E așa nașpa.... Pentru că mă simt neputincioasă.
Mă gândesc acum că dacă s-ar putea, aș face orice s-o aduc înapoi. Era a mea. Și era așa de zăpăcită și ... Am atâtea amintiri frumoase cu ea. Puține mai aiurea când nu o găseam prin casă și mi se făcea teamă.
Doamne, cât îmi lipsește deja! Era așa de ușor să mă facă fericită. În câteva cuvinte : era tot ce aveam nevoie.
 ( Pozele sunt de acum câteva zile. Când mama i-a făcut o fundiță în jurul gâtului cu o eșarfă câștigată cu o zi înainte la o promoție Savana. Arăta ca o prințesă. Micuța mea Didy... )