O luăm de la început în fiecare zi.
Fiecare dimineață.
Împotriva a tot ce știm, în ciuda a tot ce știm.
Întâi cu inima apoi cu mintea.
Am dormit doar 4 ore în noaptea asta. Mă simt mai fresh ca oricând, atât de pregătită să înfrunt totul, nu-mi mai este frică.
Vine o zi când știi... A venit momentul să faci pace cu tine, cu trecutul tău, cu toate părțile tale, bune sau rele, cu fantomele trecutului tău care încă mai bântuie prin prezent deși și-au pierdut locul.
Să faci pace cu conștiința ta.
Mă simt de parcă am tot dat ture în jurul unei uși care aștepta să fie deschisă.
Am avut aripi în tot acest timp și mi-a fost frică să le întind și să zbor, până acolo unde mă duce dorul și speranța.
Și nu sunt si(n)gură...
Se aude un fâlfâit neîncetat de aripi, de îngeri care au fost prea mult osândiți la tăcere.
Ascultând piesa de mai sus, mi se derulează atâtea amintiri prin fața ochilor.
Familie, piciu râde și se joacă, mama când se aranjează și e fericită, pisică( Alis, bubu, biluță, rudy, didi, tony, jimmy, dudu, suzy), iepuraș negru, cireșe, grădina, casa de la țară, casa bunicilor, jessy, bunica, bunicul și părul alb, zmeură, porumbel, leagăn, bancă, valuri, scăldătoare, sărut, cărți, muzică, pădure, nuci, flori și câmpii întinse, căzături cu bicicleta, gâdilici, lacrimi, vară, tati cu o jucărie în mână, iarnă cu fulgi mari și măturam curtea. Om de zăpadă. Ghiocel. Pachet. Aș putea să stau până mâine să scriu cuvinte-cheie.
Iar apoi... Ochii lor când mă privesc. Căprui-verzui (familie) și albaștri (el). Căprui-albaștri-verzi(prieteni). El... zâmbesc.
Nu am nicio idee dacă va merge relația asta, dar nu o să-l las să plece suficient de departe încât să nu se mai poată întoarce la mine.
Mă place. Îl plac. Poate va fi mai mult. Poate nu.
Însă ochii ăia albaștri mă țin noaptea încă câteva minute trează înainte să adorm, fixația lor, sau dimineața, după ce mă trezesc. M-am obișnuit să mă gândesc la el des.
Ți s-a întâmplat să tremuri în interiorul tău de fericire, când este cineva acolo lângă tine?
Ți s-a întâmplat să ai impresia că un anumit loc e mult mai frumos, dacă e cineva lângă tine?
Ți s-a întâmplat să-ți fie dor de cineva chiar și atunci când e aproape? Sau tocmai a plecat și vrei să vină înapoi?
E amuzant cum ești fericit, dintr-un motiv care n-ar trebui să fie motivul fericirii tale, pentru că tu... Da, tu, ești motivul fericirii tale. Te alegi pe tine înainte, apoi alegi să fie acea persoană motivul tău.
Doamne ce ciudat sună. Are vreo logică
!? În mintea mea, da.
.jpg)
.jpg)