Clipe.

Sunt. Confuză. Și. Pe. Nicăieri. Nu-mi găsesc locul...
Și tot am impresia că nimic nu mai e cum credeam eu. Nici chiar timpul. Orele devin cumva clipe și mi-e frică. Mi-e frică de faptul că timpul va trece așa de repede încât nu o să reușesc să fac tot ce-mi propun.
Mi-e frică de moarte. Dacă mor, câte persoane își vor amintii de mine? Câți vor venii după un an, de ziua mea sau oricând, să-mi aducă o floare la mormânt? Cine? Cine își va amintii de mine și va plânge de dor? Sau câte persoane? Eu o să mai pot trăi doar prin amintirile lor. Atât.
Dar visele, speranțele, iluziile mele? Unde o să dispară? Ce o să se întâmple cu ele? ...
Se pare că ăsta e ciclul vieții. Dar nu-i corect. Ai auzit de fluturii ăia care au doar o zi, 24 de ore să facă totul ? Ei chiar au o viață trăită doar în câteva momente....
Așa suntem noi oamenii, dar deși avem atâta timp, nu ajungem să fim niciodată poate pe deplin fericiți. Nu mai avem timp să iubim, să apreciem lucrurile mici, să fim buni, să fim visători, să vrem să schimbăm ceva în lumea asta mare, și totuși așa de mică... Dar EU AM!
Morala: Poate nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui, dar odată ce citești asta, înseamnă că ai timp.Deci fă ceva cu el! Trăiește-ti viața. Atâta timp cât o mai ai ...

http://www.youtube.com/watch?v=CdDDY5nVA3A

Trebuie să învăț să renunț, știu. Să nu mă mai gândesc la tine. Ai fost doar o lecție pe care a trebuit să o învăț. Oamenii vin și pleacă.
Orice început are un sfârșit.

Așa e mai bine.

" Inima mea .. Niciodată nu o să o pot face să tacă. Și chiar dacă m-aș preface că nu ascult ce spune, ea va sta mereu în pieptul meu și va repeta mereu tot ce crede despre x si y, lume si viață. Câteodată vorbește tare, alteori încet. Cred că evită doar ca unele vorbe să fie auzite. De teamă cumva să nu sufăr în caz că nu mi-am urmat inima?"

Câteodată, când mă privești, nu am nevoie de cuvinte. De zâmbete. De nimic. În momentul ăla, nimic nu mai pare așa sec. Dar nici deosebit de special. Doar ... mă privești. Pe mine. Asta mă face să mă simt oarecum specială. Deși nu mai simt nimic pentru tine. Am doar unele momente în care îmi doresc să am ceva și-mi dau seama că nu le (mai) pot avea pe toate.

Ochii dezvăluie doar puterea sufletului. Și faptul că uneori te pot privii fără să mai simt nicio emoție (nici n-aș vrea altceva!) mă face să mă simt mai puternică. Pentru că mai dezamăgit. Iar dacă ti-aș da a doua șansă, nu aș face decât să îți permit să mă rănești din nou...

(reformulat dupa cartea lui Paulo Coelho - Alchimistul )