Happiness?

 http://www.youtube.com/watch?v=s-LSXs9jjRk

O luăm de la început în fiecare zi.
Fiecare dimineață.
Împotriva a tot ce știm, în ciuda a tot ce știm.
Întâi cu inima apoi cu mintea.

Am dormit doar 4 ore în noaptea asta. Mă simt mai fresh ca oricând, atât de pregătită să înfrunt totul, nu-mi mai este frică. 

Vine o zi când știi... A venit momentul să faci pace cu tine, cu trecutul tău, cu toate părțile tale, bune sau rele, cu fantomele trecutului tău care încă mai bântuie prin prezent deși și-au pierdut locul.

Să faci pace cu conștiința ta.

Mă simt de parcă am tot dat ture în jurul unei uși care aștepta să fie deschisă.

Am avut aripi în tot acest timp și mi-a fost frică să le întind și să zbor, până acolo unde mă duce dorul și speranța.

Și nu sunt si(n)gură...

Se aude un fâlfâit neîncetat de aripi, de îngeri care au fost prea mult osândiți la tăcere.

Ascultând piesa de mai sus, mi se derulează atâtea amintiri prin fața ochilor.

Familie, piciu râde și se joacă, mama când se aranjează și e fericită, pisică( Alis, bubu, biluță, rudy, didi, tony, jimmy, dudu, suzy), iepuraș negru, cireșe, grădina, casa de la țară, casa bunicilor, jessy, bunica, bunicul și părul alb, zmeură, porumbel, leagăn, bancă, valuri, scăldătoare, sărut, cărți, muzică, pădure, nuci, flori și câmpii întinse, căzături cu bicicleta, gâdilici, lacrimi, vară, tati cu o jucărie în mână, iarnă cu fulgi mari și măturam curtea. Om de zăpadă. Ghiocel. Pachet. Aș putea să stau până mâine să scriu cuvinte-cheie.

Iar apoi... Ochii lor când mă privesc. Căprui-verzui (familie) și albaștri (el). Căprui-albaștri-verzi(prieteni). El... zâmbesc.

Nu am nicio idee dacă va merge relația asta, dar nu o să-l las să plece suficient de departe încât să nu se mai poată întoarce la mine.

Mă place. Îl plac. Poate va fi mai mult. Poate nu.

Însă ochii ăia albaștri mă țin noaptea încă câteva minute trează înainte să adorm, fixația lor, sau dimineața, după ce mă trezesc. M-am obișnuit să mă gândesc la el des. 

Ți s-a întâmplat să tremuri în interiorul tău de fericire, când este cineva acolo lângă tine?

Ți s-a  întâmplat să ai impresia că un anumit loc e mult mai frumos, dacă e cineva lângă tine?

Ți s-a întâmplat să-ți fie dor de cineva chiar și atunci când e aproape? Sau tocmai a plecat și vrei să vină înapoi? 

E amuzant cum ești fericit, dintr-un motiv care n-ar trebui să fie motivul fericirii tale, pentru că tu... Da, tu, ești motivul fericirii tale. Te alegi pe tine înainte, apoi alegi să fie acea persoană motivul tău. 

Doamne ce ciudat sună. Are vreo logică

!? În mintea mea, da.

In the morning, when you wake up, leave me with some kind of proof it's not a dream.

Camera era slab luminată, nici nu se iviseră zorii.

Ascunsă printre cearșafuri

și perne, privea în gol,

văzând cum se conturează în întuneric, 

pe perete,

același chip.

Noaptea aceea avea mai multe ore,

mai multe stele decât niciodată.

Pierdută, amorțită

și îndrăgostită de un străin,

se contopea cu imensitatea.

Ce avea să vină?

Clipe nefiresc de tăcute și de sincere?

A zâmbit, închizând ochii.

Au fost zile întregi lipsite de dragoste,

zile pline doar de absența lui.

O absență care-i păstra

cearcănele acute

și zâmbetele ne-mpărtășite.

Te-ar iubi, trup și suflet,

inimă și minte, 

dar tu nici nu pleci,

nici nu vi.

Nu o să uiți de ochii ei pe jumătate verzi, nu-i așa?

Iwantyoutostay.

You and I.

You open your eyes

watch me lying there

what i'd give to know what you see

what i'd give to know what you feel

know what you think,

if only I could step in your skin.

All the things she said.

În prezența ta mă simt și copil,

și femeie.

Emoția din ochii tăi

era propria-mi emoție,

reflectată înapoi spre mine?

Timidă, pășeam alături de tine,

fără să știu ce să-ți spun

sau ce să nu-ți spun.

Pentru câteva clipe,

mi-am dorit să fiu cea mai frumoasă.

Mai frumoasă decât

toate acele tipe care te văd în fiecare zi

și tu le zâmbești...

Acel zâmbet...

Dumnezeule,

există atâtea inimi care bat în seara asta

iar eu mă gândesc doar la una.

O singură inimioară! 

Ești atât de drăguț și dulce

încât, cumva, ajung să fiu nervoasă pe tine chiar și fără să vreau.

Eram supărată înainte să plec.

Știam că-mi va fi dor să te văd...

Dor să stau cu tine.

It is not wise to love a man who is absent.

It is not wise to love a man

who is absent (I never said

I was wise). It is not wise to love

a man with an exaggerated belief

in your perfection. It absolves him

of the difficult task of seeing you

as human. If you must love

(and we must) then let it be

sufficient to be woman (the wise 

man will understand this) or a door

without a name that stands 

neither open nor closed.

~ Britt Posmer

Dark paradise.

Eşti undeva acolo,

pierdut în noapte iar eu

nu pot să ajung la tine...

Spune-mi,

când te trezești în miezul nopţii

și simți că te sufoci,

la cine te gândești?

Eşti fericit? 

Sau cauți în alte paturi,

trupuri,
priviri,

Bucăți din mine?
Doar brațele mele îți sunt
"acasă"...
Mi-aș dori să fiu infinită,
pentru a putea deveni finită.
Tu
( trebuie să)
rămâi
liniștea frumoasă peste cuvinte...

Wings.

https://www.youtube.com/watch?v=zNpeK7sDLzE

Aripi albe de înger...
Și-un leagăn.
Rochița albă
și părul desprins în bucle
mă fac să par
un îngeraș menit să-ți răpească mințile.
Și pe tine odată cu ele...
Zâmbesc,
în timp ce fulgii de zăpadă cad
iar eu alerg
prin toate frunzele
care vor fi acoperite de zăpadă.
Țopăi de fericire.
Cu fiecare pas,
sunt tot mai aproape de tine.
Dulce emoție...
Timidă în cel mai frumos mod posibil
te sărut.
Buzele tale sunt ca vinul,
dulci, dulci
și mă amețesc.
Tu-mi prinzi mâna
în mâna ta,
și-ncet, simt cum plutim
printre fulgii de zăpadă
până sus, sus,
nespus de aproape de cer...

Stay.

îngerii plâng, 

ploaia cade nemiloasă peste noi, 

dar nu contează.

noi doar căutăm fericirea.

cum să rup vraja clipei?

priveam frișca de pe ciocolata caldă

de parcă aș fi putut să găsesc acolo răspunsuri

la toate întrebările mele.

(evitam să te privesc)

buzele-mi sunt întredeschise

și plouă, plouă.

iar eu îmi tot înăbuș dorința de

a-ți atinge chipul.

noaptea e a noastră.

mâine nu știu,

poate nu va mai fi.

deci

mai stai...
rămâi cu mine.

All five horizons revolved around her soul, as the earth to the sun.

▶ Pearl Jam - Black [HD] - YouTube

Pierdută printre nori.

Doar eu și natura.

Norii au formă de vată pe băț.

Sau e un delfin?

Sau uite, e o pasăre.

Întind mâna și degetele mele aproape ating norii.

Aproape.

Ochii-mi sunt în lacrimi, de la soare și zâmbesc.

O să te visez iar, străin fără chip.

Sunt aproape de tine.

Aproape.

Ce înseamnă aproape?

Te văd, dar nu pot să te ating.

Te simt chiar și când nu ești aici...

Te caut.

În vise.

O să te găsesc iar?

Ne vedem în zori, când stelele dispar

și cerul e roz-albastru-portocaliu.

Plecăm undeva departe,

în timp ce timpul zboară pe lângă noi,

iar tu-mi săruți umărul dezgolit.

Un amestec de erotic și inocență,

cu-n parfum floral și dulce,

le aduni pe toate într-un dor 

complet nebun.

Just hold me.

Dacă plâng, nu înseamnă că sunt sensibilă. A trebuit să fiu puternică prea mult timp.....

E așa de enervant. 

Nu mă mai simt definită doar de lucrurile pe care le am. Port accesorii de la prietenii dragi, bluze sau rochii care au fost ale mamei mele. Port tricourile lui tata, îmi plac, sunt largi și mai alungă din dor. Port hainele fratelui .... Cred că am nevoie de ei mai mult decât au ei nevoie de mine. 

Cum să explic? Sunt atâția oameni împrejurul meu cam tot timpul, dar tot mă simt singură. 

Doar aproape de câteva persoane sunt completă. Iar asta contează atât de mult!

Muzica din capul meu nu va înceta să cânte niciodată. Niciodată e prea mult spus, totuși. Într-o zi va fi înlocuită de bătăile mele de inimă sau de ale tale, oricine ai fi tu. 

Probabil.

O să dansez doar pe bătaia ta de inimă.

Ști ce e mult? Mai mult decât mult. Sunt mai mult decât a reușit vreodată oricine să mă cunoască. Mai mult decât soră. Mai mult decât prietenă. Mai mult decât un simplu om, într-un ocean de oameni. 

Oprește-te din tot ce faci și privește-te câteva minute în oglindă, uitându-te în ochii tăi. Îți place ce vezi?
Da sau nu? Orice ezitare înseamnă pierdere de timp.

Dacă ai vreo urmă de umanitate latentă în tine, vei înțelege ce simt.

Dear darlin' .

▶ VAMA - Fata in boxeri si in tricoul alb - YouTube

M-am trezit dis-de-dimineață zâmbind. Zâmbind ca o nebună și ciufulită. E ciudat cum unele vise, cu unele persoane pe care nu le-ai întâlnit niciodată în realitate, te pot binedispune atât de mult. So funny :)

Inocența mea ... Mă face să râd. Măcar acolo ne-am întâlnit. Printre visele mele. Doar stăteam cu tine, fără să facem nimic interesant și mă simțeam bine. Al naibii de bine. 

Azi e o zi fericită de toamnă. Deschide-ți ochii. Tu. Eu. Noi. E o dimineață ploioasă, am vreo 3 cărți bune pe birou, ciocolată caldă în cana mea preferată, patul e atât de cald și nopțile sunt tot mai lungi. 

Mmm, azi o să pictez, în timp ce dansez. O să pictez tot orașul în culori, multe culori, cu multe umbre. 

Habar n-ai... Îmi tremură atât de multe gânduri pe buze.

Love the people who saw you when you were invisible to everyone else.

Știi cum e să ai pielea de găină de la febră în timp ce apa fierbinte de la duș îți atinge, mângâie trupul?

Hm, iubesc felul ăsta dulce-amărui al vieții de a mă lăsa să mă bucur de toate, în jumătăți de măsură.

Buzele mele roze, părul cu câteva bucle micuțe, făcute doar pentru că-mi place cum îmi stă și muzica asta... Nu mă face să mă simt întreagă. Mi-e dor să mă simt nespus de aproape de cer... 

It must have been love, but it's all over now.

▶ Titanium - David Guetta ft. Sia - Official Acoustic Music Video - Madilyn Bailey - on iTunes - YouTube

De ce scriu? Pentru că am nevoie!

Sunt nopți pline de mister, nopți pline de dor și de ezitări, nopți pline de tăcere.

O tăcere care vorbește mai mult decât toate cuvintele...

A venit toamna. E frig și toate frunzele cad, rând pe rând. Îmi place toamna. Are farmecul ei. Vara nu mai e, s-a dus, dar soarele tot aici e, încă-mi încălzește chipul, câteodată.

Nu mi-aș fi imaginat niciodată că va veni o zi în care o să vreau să scriu despre tine aici.. Nici măcar o dată. Până acum!

Între noi doi, a fost o legătură încă de când eram mai mici. Un fel de atracție, ca un magnet. Am încercat să neg, să mă tot lupt cu mine însumi și să stau departe de tine... Pentru ce? Toate astea dispăreau când te vedeam. Suntem atât de diferiți, încât mă simt de parcă tot ceea ce ne unește, ne și desparte. Mi-aș dori să pot să te iubesc și eu cum mă iubești tu, dar nu pot. Nu mai pot! Am renunțat deja la noi. Am obosit să tot ezit între : Te vreau, nu te mai vreau. Te suport, nu te mai suport. Mă tot pierd între dorințe și nevoi, inimă si minte, certitudini și incertitudini. 

Ceva s-a rupt. Nu mai e suficient pentru mine. Nu mai văd nimic în ochii tăi albaștri. Mă simt de parcă tu nici nu observi cât de mult m-am schimbat...

Azi, inamicul numărul 1, era chiar telefonul meu. Mă uitam la el de fiecare dată când mă sunai, dar n-am răspuns până nu m-am plictisit imaginându-mi că telefonul ar putea cumva să se miște singur. Cum am vrut să minimalizez orice șansă, am răspuns. Sec. Ți-e dor de mine. Sec. Nu ști ce să spui. Sec. Atunci de ce ai mai sunat? Mă faci să mă simt vinovată. Întotdeauna o să țin la tine, pur și simplu unele lucruri nu pot fi evitate  mai bine le lași să se întâmple, decât să încerci să le schimbi în vreun fel. 

Am doar 19 ani și.... Sunt nebună? Oare chiar sunt? Nu vreau să schimb întreaga lume. nu nu. Nu vreau să te schimb nici pe tine. N-ai mai fi tu! Poate doar bucățica din jurul meu. sună rezonabil! În ultimul timp, am citit multe cărți. Una după alta. Trăind fiecare emoție a autorilor, încercând să uit de propriile emoții. În cărți găsesc oameni minunați, pe care vreau să îi întâlnesc în viață. Știați că dacă vreți să găsiți sensul dintre instinct și spirit, adică uniunea dintre cele două, veți descoperi că duce la ceea ce ador eu cel mai mult, creativitatea?

Zile perfecte.

Pentru cei care și-au sărbătorit numele, La mulți ani cu întârziere! La mulți ani Maria, Marian, Marina, Mariana! Și nu în ultimul rând, La mulți ani mamei mele! ♥

La mulți ani și mie... Am primit flori, de la Bela si Răzvi. Am fost în oraș, apoi ne-am plimbat mult, cu mașina. Am fredonat multe melodii vechi. Și nu o să uit prea curând cum dansa Bela pe "sunt un pic, pic îndrăgostit" sau cum cânta Răzvi în timp ce conducea. De parcă eram fericiți toți. Sții cum e când ești trist și ai vorbii despre orice? Atunci știi că atunci când ești cu adevărat fericit, nu poți spune mai nimic. Așa mă simt. Orice aș spune, nu e suficient. Astea sunt doar cuvinte...

E simplu să fii fericit, dar e greu să fii simplu. Clipe minunate, pline de simplitate. De ce să vreau lumea întreagă, când am aici tot ce am nevoie? Poate chiar mai mult decât atât. Nu vreau să-mi pierd sufletul și nici să primesc totul de'a gata. Nu vreau nici să mă placă toți, pentru că nici eu nu plac pe oricine. Vreau doar să fiu fericită și simplă. Vreau să fiu exact tipul de persoană pe care mi-aș dorii să o cunosc! ♥

P.S.: Ce bine e să fii în vacanță!!! Cu bacul luat, chiar nu mai am niciun stres momentan! În 11, și 12 a fost ploaie de stele. V-ați pus dorințe? Eu da, aproape aceeași dorința la fiecare stea.

.

Nu ți-am spus niciodată. Nu...

Mă tot pierd între dorințe și nevoi, inimă si minte, certitudini și incertitudini, agonie și extaz...

Ai simțit vreodată cum e să te trezești dimineața, și exact în momentul acela dintre cele două lumi, între realitate și vis, între real și fantastic , să ai sentimentul de parcă totul poate fi perfect?

De parcă ești fericit? 

Ce e fericirea? O destinație? Nu cred. E o stare de spirit, o condiție. Nu e ceva permanent, pentru că așa cum vine, la fel se și duce. Sunt o optimistă convinsă. 

Viața nu se măsoară în numărul de respirații pe care le ai, ci în momentele care ne taie răsuflarea.

Vă doresc să aveți parte de cât mai multe lucruri simple, cât mai multe momente minunate, alături de cei dragi. Vă doresc să simțiți bucuria de a trăii tot timpul, fără să se piardă din intensitate. De fapt, trăți cum vreți voi, ce vreți, cu cine vreți. Viața e atât de imprevizibilă. Totul depinde de noi, de cum știm să luăm ceea ce viața ne oferă. Alege să zâmbești, pentru că cele mai importante lucruri în lumea asta nu pot fi văzute, atinse sau auzite. 

Pot fi doar simțite, cu inima!♥

Orice sfârșit e un nou început.

Gata și cu liceul, se pare.

Fiecare zi petrecută la școală, e o zi în minus, o zi pe care am pierdut-o.

O să-mi fie dor, cred, să fiu fata din ultima bancă de la geam. O să-mi fie dor de toate zilele alea senine sau pline de nori. De-a lungul anilor, deși sunt doar 4, mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat. Am crescut, mulțumindu-mă cu anumite idei, lucruri sau oameni și am luat totul exact așa cum era, bun sau rău.... Și de obicei nu se întâmplă până când nu îți este luat acel ceva, ca tu să realizezi cât de tare te-ai înșelat, să realizezi că aveai/n-aveai atâta nevoie cum credeai inițial de acel lucru. N-aș fi zis... Că cele mai bune lucruri în viață nu sunt lucruri și sunt gratis! :*

Că o să-mi fie dor și de zilele banale, plictisitoare. Poate chiar și de unii profesori.

Am avut și predarea cheii... Câte emoții. Iar seara, elevii din clasa a XI-a, ne-au pregătit o surpriză celor care am terminat liceul. Trebuia să mergem seara în parcul tineretului, să aprindem lampioane.A fost așa superb. Râdeam cu câțiva colegi și priveam cât de departe vor zbura lampioanele noastre, punându-ne toți câte o dorință. Dutzy și Iulia erau lângă mine și ne țineam în brațe toți trei, iar el tot zicea că sigur sunt oameni din oraș care se uită în acel moment pe geam și spun că sunt OZN-uri pe cer.... O figură și jumătate, ca de obicei.

O să-mi lipsească liceul, îmi doresc să mă fi străduit mai mult.

Cred că toată lumea se simte așa la un moment dat. Oamenii nu prea se văd cum sunt ei cu adevărat. N-am avut nevoie de liceu ca să mă simt specială, populară, singuratică, împăcată cu mine însumi, nașpa, încrezută etc. Am fost propriul meu martir. Persoanele care se folosesc de liceu pentru a se contrui pe ei însuși, vor afla la un moment dat că lumea reală nu prea ține cont de cine ai fost tu în liceu.

Oriunde o să te duci, oamenii te vor eticheta. Tu trebuie doar să înfrângi acele etichetări. Asta contează. Ești mai mult decât un cuvânt. Însă ce e mai important? Ceea ce devenim sau cum devenim?

De acum totul e mult mai clar: ori stai pe propriile picioare, ori cazi. Când am ieșit ultima dată din clasă, mi-am zis să nu-mi va mai fi teamă să îmi asum riscuri, să-mi fac vocea ascultată, să fac greșeli pe care nu o să le mai pot lua înapoi, să mă împiedic și să cad, pentru că cea mai mare răsplată vine atunci când faci sau depășești lucrurile care te sperie cel mai mult.

Într-o zi, poate voi obține tot ce doresc. Poate că voi avea parte de mai mult decât mi-aș putea imagina vreodată. Cine știe? Voi trăi și voi vedea. 

7,485,534,431.
7 miliarde de oameni. De suflete.
Care-și caută seamănul, jumătatea.
Iar dintre toțí, ai nevoie cu adevărat doar de o persoană.
Doar una...

"nimic nu poate egala îmbrățișarea a două mâini.
poate pentru că atunci când doi oameni se iau de mână,
cu tot sufletul,
atunci ei se roagă împreună,
chiar dacă ei nu știu asta."

Do you feel what I feel too?

Plouă. Și după cum bine știti, îmi place. 

Din nou, n-am somn. Totul pare mai simplu când toată lumea doarme. Cuvintele pur și simplu curg din mine. La început iau formă și-ncet formează un întreg. 

Mă gândeam că oricât de treacătoare ar fi dragostea, măcar dă vieții un sens. Plăcerea mea vinovată...

Sunt celebră pentru intoleranța mea pentru superficialitate? Astfel, nu-mi explic cum de trebuie să fiu tratată deseori cu mănuși, de parcă nu știu, dacă nu mi se spune. De parcă ascult, și nu înteleg. De parcă privesc, și nu văd. Dacă nu reacționez, nu înseamnă că nu am observat. Sunt doar prea deșteaptă să-mi dau seama că... Eu nu mă pot bucura de răul altuia. 

Dacă mă întrebi ce vreau, s-ar putea să-ți răspund că nu știu. Poate vreau ceva diferit. Altceva. Ceva mai mult. Ce-i sigur, e că știu ce nu vreau. Sau ce nu mai vreau.

O să am mereu o minte de adolescentă. Fiind și romantică, pentru câteva minute de iubire, dragoste, uit complet de celelalte responsabilități.

Corpul uman are nevoie de echilibru, la fel ca dragostea. 

Am înțeles că poți avea totul neavând nimic și nimic având totul. 

Emoțiile reale se transmit mereu prin vreun mod. Iar pentru cei care nu au parte de ele, nu-i nici o problemă. Vor mai trece câteva decenii, în care dacă nu cumva vor distruge și infecta tot restul pământului cu imposibilitatea lor de a simții vreun sentiment pentru oricine altcineva în afară de ei, poate, vor simții și ei ceva. E prea devreme să fie prea târziu. Și-n plus, s-ar putea să-i molipsim noi, romanticii incurabili, și pe ei.

Sunt întrebată des în ultimul timp de ce nu am o relație. Păi... De ce să am o relație doar de dragul de a avea una? Îmi place seriozitatea, stabilitatea, angajamentul. Dar nu știu dacă sunt în stare să fac toate astea să fie pe bune. Sunt cam dată peste cap. [Nimeni nu-i perfect.] Femeile sunt cam zăpăcite în general. N-avem nevoie de un motiv ca să fim nervoase, ca să plângem, ca să râdem... Dar bărbații, simpaticii plini de orgoliu copilăresc, sunt mai nebuni. Pentru că sunt înnebuniți după noi. 

Capisci?

Rihanna - Stay ft. Mikky Ekko - YouTube

# nu știu de ce mulți spun că Rihanna în videoclipul de mai sus, e porno, insipidă, prea simplă și atât de profundă. Nu știu care-i problema lor, dar știu că din punctul meu de vedere, ea este superbă de-a dreptul. Chiar și în acest videoclip. A reușit să ajungă la un anumit nivel în care și-a dat seama că acest videoclip i se potrivește ca o mănușă piesei: crud, sincer, artistic și simplu. S-a autodepășit pe sine.

Cu toții am simțit cum e când ne dorim să rămână cineva lângă noi, deși nu e bine, corect? #

Sunt atât de aproape, atât de aproape, încât mă întreb dacă am luat decizia corectă. Zilele astea am primit răspunsuri de mult așteptate. Planurile mele prind încet aripi spre realitate. Trebuie doar să le înalt tot mai sus, spre cer. Să le țin departe de ceilalți, ei vor să-mi împart visurile. Dar ei n-ar înțelege. Și farmecul s-ar risipii, odată împărțite.

Dar nu mi-e teamă. Aștept cu nerăbdare. Timpul e de partea mea. Mă lasă să trăiesc clipe inundate cu mirosul ăsta de primăvară, care îmi alimentează dorința. Nu știu dacă o să mă pot oprii în noaptea asta din scris.

Nu știu nici dacă o să înțelegi vreodată, tu, cel/ cea care citești, că opinia ta despre mine nu mă definește. Dacă nu mă placi,e problema ta, nu a mea.

Vreau acolo. Chiar acum. Ploaie rece de vară, cu pielea de găină și clipe de neuitat.

Omul este atât un virus cât și un medicament, unul te rănește pe când altul te vindecă.

"Vreau fericire. Vreau iubire, multă iubire. Cu cât mai multă cu atât mai bine. Vreau dor. Vreau o dimineaţă cu tine şi cu o cafea cu lapte. Vreau aripi, vreau să mi le dai tu. Vreau zâmbete, de la tine, de la mine, de la toată lumea, pentru toată lumea. Vreau să iubesc. Să vă iubesc pe toţi. Vreau lacrimi - uneori nu strică deloc."

Bullshit.

E cam greu, știi? Să-ți păstrezi calmul, să rămâi de neclintit când te tot încercă oamenii din jur. E ușor să te enervezi, să arunci vorbe pe care nu le mai poți lua înapoi. 

E și mai ușor să devii stupid. Dacă totuși, nu-ți pasă de un om, de ce încerci să te comporți ca un tâmpit? A nu-ți păsa înseamnă a trata cu indiferență, corect? Nu să te simți vinovat sau deloc în largul tău în jurul respectivei persoane. Nici să ascunzi lucruri care sunt evidente. Deci, ar trebui să-ți ridici niște semne de întrebare. 

Nimic nu durează la nesfârșit, nici răbdarea mea. Așa că dacă nu vrei să testezi legea gravitației dintr-un copac, lasă-mă în pace. 

N-am vrut atenția ta, nici nu mi-am manifestat în vreun anume fel dorința de a-mi împărții timpul meu, și așa scurt, cu tine. Dacă vroiam atenție, mă făceam semn de circulație.

Din câte știu eu despre mine, nu sufăr nici de cretinism în fază terminală. Așa că nu mă poți numii imbecilă. Și nu răspund nici pentru faptul că, deși mi-ai dat un deget, ți-am luat toată mâna. Mi le-ai fi dat pe amândouă, fără să fie nevoie să cer. 

P.S. : Cele de mai sus nu sunt complimente!

Mulțumesc.

Pasul absent.

                                                                                                               de Octavian Paler

"Doar un pas ne desparte.

Nu știu dacă pasul absent

e al meu

sau al tău.

Tu stai pe un mal al lui

eu pe altul

și între noi curge noaptea.

Ca să ajungem atât de departe

doar un pas ne desparte

și între noi  curge noaptea continuu

prin pasul absent."

Ipotetic.

Ipotetic vorbind, sunt două tipuri de oameni. Cei care pleacă, întrebându-se apoi toată viața ”cum ar fi fost dacă...” și cei care rămân, deși sunt conștienți că e posibil ca ceea ce va urma să-i schimbe. 

Eu încă nu știu ce tip de om sunt. O să-mi dau seama cu timpul, cred.

Se spune că ce nu te omoară, te face mai puternic. Durerea... Unora le place. Sunt masochiști. Dar de ce nu-și dau seama că cel mai plăcut e atunci când te oprești? Fiecare avem un buton de autodistrugere, pe care-l apăsăm deseori când ne complicăm singuri viețile. Absurd, nu-i așa?

Oricum ar fi, durerea are și ea rostul ei. Greșelile sunt dureroase. Dar sunt singurul mod prin care îți poți da seama cine ești. E ok să nu fi bine uneori. Doar pentru că oamenii fac lucruri groaznice, nu înseamnă că sunt oameni groaznici. 

Cum se face că noi oamenii, dintr-un copil micuț, un bebeluș, ajungem oameni mari? Mari și total iresponsabili. Luând decizii pripite chiar dacă avem de ales. 
Primul lucru pe care-l învățăm, este comunicarea. 
Dar cu timpul, asta nu va face să fie la fel de ușor să spunem ce vrem, gândim sau dimpotrivă, ce nu simțim.Cum să-i spui unui om că-l iubești? Sau că nu-l mai iubești?

Nu e nevoie să iubești pe cineva pentru că vrei.?!

E frustrant când mintea îți spune ce vrei și ceea ce vrei de fapt nu se potrivește.