Notițe. :">

Aerul pe care-l respir e nou. Simt din nou cum se joacă vântul în părul meu. Deși a plouat și e puțin răcoare, nu-mi pasă. Mi-a luat ceva timp până să pot lua o foaie și un pix în mână. E altfel decât atunci când scriu pe laptop. Foaia te așteaptă, te lasă să te gândești, să te răzgândești, să scrii și să ștergi apoi, să faci diverse desene pe lângă text, sau de ce nu, să scrii un nume și lângă să desenezi o inimioară. Pe o foaie poți să o mototolești și să o arunci la gunoi. Ciudat sau nu,e altfel. Cel puțin pentru mine.

Acum când merg pe stradă, observ din nou chipul oamenilor. Unii ar trece aproape perfecți, aproape fericiți, aproape pierduți de fapt. Toți căutăm fericirea, dar uităm că există și în cele mai mici lucruri.

Trebuie să mai spun cuiva de ziua 16 Iulie. Ce zi. Am intrat pe facebook și am văzut că o fată pe care o chema tot Iulia, distribuia poze cu pisici mici, pe care îi gasise la gunoi într-o cutie, aproape fără suflare. Erau așa mici... Îi era teamă că nu o să supraviețuiască, dar până la urmă, și-au revenit încet, încet.
Am vorbit puțin cu ea și i-am spus că aș vrea un pisoi. Și am luat-o pe mama și am mers la fata respectivă să vedem pisoii. Pe mine m-a cucerit repede unul tigrat ( Jimmy ) și mama și-a dat seama că sunt mici și unul singur ar mieuna intruna. Și m-a lăsat să mai iau unul ( Tony ). Aveau maxim 2 săptămâni. I-am hrănit cu seringa și biberon special ptr pisici. Cu lapte praf. Apoi a mai trecut o săptămână și am aflat că Iulia trebuia să plece în Austria și nu avea la cine să lase pisoii. Și oricum eram sigură că le găsesc stăpân, așa cum am fost sigură că vor supraviețuii toți și i-am luat și pe ceilalți doi de la ea la mine. Suzy și Dudu. Nume puse de mine. :">

Au tot crescut, văzând cu ochii. Dimineața mă trezesc urcându-se pe mine. ( Se cațără pe pat. ) Și mă ling. M-am atașat de ei. Mi-a zis un prieten că am un suflet pur, sensibil și special. Deși uneori sunt imposibilă. Pentru că oamenii sunt așa răi. Majoritatea cred doar ce vor, te rănesc fără să le pese. ..
Oarecum, mulțumesc tuturor care nu au nevoie să le dovedesc nimic și știu cum sunt eu fapt.
Ce vroiam să spun e că... Așa cum ia, Dumnezeu are grijă să primești inapoi ceva mult mai bun. E trist asta, pentru că dacă ar fi după mine, nu aș mai vrea să pierd pe nimeni drag. Dar nu eu decid asta.
Recent m-am și mutat. Nu mi-e dor de apartamentul în care am stat 3 ani din viața mea. Înainte să închid pentru ultima dată ușa la apartament, am privit din nou toate camerele... Atâtea amintiri, clipe fericite. Toată viața e alcătuită din clipe. Dar creierul nostru, este precum o sită, odată cu trecerea timpului, uităm detalii, întămplări.

Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce am, pentru greșelile pe care m-ai lăsat să le fac ca să-mi dau seama că nu am avut decât de învățat din ele. Îți mulțumesc că nu uiți să mă trezești dimineașa, îți mulțumesc că m-ai ajutat să fiu omul care sunt azi. Îți mulțumesc pentru clipele în care ai fost singurul care a fost aproape de mine, fără să îți cer ajutorul. Îți mulțumesc că m-ai lăsat să plâng, ca să pot aprecia mai ușor apoi un zâmbet.
Și pentru cei ce nu cred în Tine.. E problema lor. Nu judec pe nimeni. Doar că eu am nevoie să cred.
Am nevoie să cred în dreptate, iubire, viață... Și toate astea ești Tu.
Am nevoie să cred că există "ceva" atât de pur.