:)

Nu am un talent special. Să cânt sau să desenez. Mă descurc și cu astea, dar în felul meu.

Ce știu să fac, e să liniștesc oamenii. Și îmi place mult să scriu. Mă liniștește mai mult decât orice. 

Iar acum vreau să spun că am încetat să lupt pentru persoane care nu-mi dau motive. Viața e așa scurtă.... Observ asta în fiecare zi. Sunt o grămadă de oameni care mor zilnic, în toată lumea. Totodată, se nasc mulți copii. Care habar n-au ce lume îi așteaptă...

Uneori, mă desprind ușor de lumea care mă înconjoară. Și mă gândesc la atâtea lucruri pe care aș vrea să le spun, dar n-are sens. M-am îndepărtat de multe ori, ca să văd cine mă urmează. Mi-a trebuit atâta timp ca să-mi dau seama că mă pot baza cu adevărat doar pe mine. Știi, amintirile noastre nu dispar niciodată din sufletele oamenilor pe care îi atingem.

Unii dintre noi încă suntem blocați la un anumit nivel, încă ne comportăm ca niște copii mici care uneori, suntem obsedați de o anumită jucărie, pe care, după ce o primim, habar n-avem cum să ne jucăm cu ea. 

Trist... Trist e că contează mai puțin fericirea, decât mândria.

Trist e că în visele noastre, totul ne aparține, dar în viața de zi cu zi avem doar vise.

Unii tânjim după o iubire care să ne consume, pasiune, aventură și de ce nu, puțin mister.

Sau alții caută un loc unde să se poată ascunde de ei însuși...

Dacă-l găsiți, anunțați-mă și pe mine.