Lasă-mă să te las în pace.

Enervant. Stupid. Obositor de nu știu cum.

Azi simt nevoia să scriu despre cineva. Mi-am zis de atâtea ori că nu merită, dar o să o fac pentru mine.

** De multe ori, faptele și cuvintele tale erau contrazise de privirea ta intensă și dulce. Cred că oricât de nașpa mă poți face să mă simt rareori, într-o zi, o să-ți ceri scuze iar. Și din nou, va fi deja târziu. 

Când ai plecat, nici nu ți-ai luat rămas bun. Nici măcar nu te-ai uitat la mine. Ție nu ți-a fost teamă că poate nu mă mai vezi niciodată....

 Dar când te-ai întors, m-ai căutat. De parcă n-ai fi plecat niciodată. De parcă n-ar fi fost de ajuns că mi-a luat atâta timp și chiar când credeam că te-am uitat, ai revenit. Nu prea știam cum să reacționez când te-am revăzut. Eram zăpăcită. Și mă irita într-un fel faptul că tot mă întrebai câte ceva, chiar dacă eu nu-ți răspundeam. 
( M-am săturat tot timpul să mă găsesc tocmai eu să văd ce e mai bun în oameni. Iar în cazul de față, nu cred că e ceva bun în tine. Poate mă atrăgeai pentru că suntem complet diferiți. )

Până la urmă, am cedat. Nu sunt genul de om care să poarte pică. 

Și te-am pus să-mi faci o promisiune. Nici n-ai stat pe gânduri! 

Trecuseră câteva zile și ai redevenit același tu. Mi-ai spus odată că mă cunoști mai bine decât cred. Să fie oare așa? Tu nu de cunoști nici pe tine cu exactitate, dar îndrăznești să-mi spui că știi cine sunt... Tu nu știi ce vorbești. 

Nu știu ce simt pentru tine. Nu prea înțeleg.
 Înainte credeam că îmi place la tine tot ce nu suport, iar apoi, mi-am dat seama că vreau "ceva" de care nici n-am nevoie. Tu n-ai nici măcar o persoană adevărată în viața ta.
Au trecut atâția ani și habar n-am cine ești. Atâtea măști ai. Ai schimbat jucăriile pe oameni. Nu-ți doresc să simți ce-am simțit eu. Ci doar vreau să mă lași să te las în pace. 

Până la urmă..... CINE NAIBA TE CREZI?? Ce sens are asta? Dar știi ce? Când te privesc pe tine, pot să țin capul sus. Pentru că orice am făcut sau orice crezi tu că am făcut, asta nu te face pe tine în măsură să mă poți judeca. Ești primul om de nimic din viața mea. O să fiu mult mai matură după ce trec de tine. Umbli cu intrigi, arăți cu degetul, încerci să-i faci și pe cei din jurul meu să treacă de partea ta, să vadă că tu ești mult mai bun decât mine bla bla. Asta arată câtă stimă de sine ai tu. Atâta timp cât nu ești un om integru și nu poți să accepți că asta este, nu sunt cum ți-ai fi dorit tu să fiu. Nici măcar nu te poți numii bărbat. Nu știi să te comporți ca unul. N-ai bun simț, nu respecți fetele și nu cred că pui cu adevărat preț pe ceva. Dacă ar fi să-ți spun toate astea în față, oooh, ți-aș da satisfacția pe care nu o meriți. Cea mai apropiată formă de relație a ta nu implică consecințe, complicații, sinceritate. Deci, știi ce-ți rămâne? Poți să ghicești. Dacă te duce capu!