Ora 10. Suna interfonul. Adormisem târziu după un fel de ceartă pot să zic. Așa-mi trebuie dacă ajung mereu, cumva, cumva, să mă comport ca o " micuță " psiholoagă. Prefer să mă ocup de problemele altora, când de fapt mai bine îmi văd de ale mele. Ajung și alea....
Mobilul mi-era pe silent, deci a început să sune și fixul.
Dormeam pe unul din ursuleții mei de pluș. Sunt mai confortabili decât pernele. Mai sună încă o dată fixul și mă decid să mă ridic din pat. Iar când am răspuns, închisese. Ce fain...
M-am pus din nou în pat. Între timp, mama urcase. Ea tot insista. Nu-și găsea cheile . A intrat în casă tiptil... Ațipisem. Nici n-am auzit ușa. A venit lângă mine și a zis pe un ton așa dulce : trezește-te, somnoroaso. Am deschis ochiul stâng, apoi l-am închis. M-am întins puțin, dupaia am deschis ochiul drept, închizându-l la fel de repede.
M-am ghemuit lângă ursuleț și apoi am deschis ambii ochi.
M-am ghemuit lângă ursuleț și apoi am deschis ambii ochi.
Eu: Mamăăăă, am adormit târziu. Vreau să dormmm!
Ea: Am niște vești bune. Dormi mai târziu.
- Dar...
- Dar nimic.
Și mi-a povestit ceva. Prima veste bună pe ziua de azi. Apoi încă una suuuuuper : săptămâna viitoare merg și eu la Cluj cu ea și fratimio. Mega extra super mirific de tare. Îmi venea să fac mersul victoriei prin cameră. Da, am un asemenea mers.. ♥
O să fac shopping și o să-l văd pentru prima dată, pe un tip, Radu. E o lume așa mare și eu... Mi-am găsit un geamăn. Adică o persoană care îmi seamănă mult. Mă vede ca pe o surioară mai mică și zăpăcită.
Mă gândesc cum o să reacționez când o să-l văd. Cum o să reacționeze el...
Eu una o să am sigur un zâmbet mare, mare pe față, până la urechi. Haha. Bănuiesc că.... O să mă ciufulească și o să mă ia în brațe. De abia aștept. :)
No comments:
Post a Comment