Când eram mică, îmi doream să fie tot timpul iarnă sau măcar, să mă pot muta undeva unde iarna ține mult mai mult timp. Sărbătorile, familia reunită, bradul de crăciun, cadouri, îmbrățisări, râsete până seara târziu, câteodată filme în familie, prăjiturile, mâncarea, Moș Crăciun, omuleții de zăpadă...
E plăcut când e rece afară, și deși îți îngheață degetele de la mâini, are cine să ți le încălzească.
Iarna e specială. Pură, are ceva aparte și e minunată. Mai ales când ninge afară.
Are și un anume efect asupra oamenilor. Adică îi unește într-un fel ciudat. Dar acum îmi dau seama că dacă ar fi tot timpu iarnă, n-aș mai prețui fiecare moment al ei așa mult.
"Se spune că, acele momente care au un anumit impact asupra noastră, acele momente de o puternică intensitate care îți schimbă viața complet, ne definesc ca persoane.
Toți trecem printr-un moment de încercare, alături de toate persoanele pe care le-am cunoscut. Aceste momente devin istoria noastră, făcând parte dintr-un top al celor mai frumoase momente pe care le retrăim în mintea noastră încontinuu. Totul e că nu poți, oricât ai încerca să controlezi cum te vor afecta acele momente de impact. Trebuie să lași să se întâmple ce trebuie să se întâmple. Și să astepți până la următoarea coliziune." = The Vow. ( Vizionați filmul, e superb. )
Cred că e mare lucru să te accepte cineva așa cum ești, nu drept cine ar vrea să fi.
