De ce scriu? Pentru că am nevoie!
Sunt nopți pline de mister, nopți pline de dor și de ezitări, nopți pline de tăcere.
O tăcere care vorbește mai mult decât toate cuvintele...
A venit toamna. E frig și toate frunzele cad, rând pe rând. Îmi place toamna. Are farmecul ei. Vara nu mai e, s-a dus, dar soarele tot aici e, încă-mi încălzește chipul, câteodată.
Nu mi-aș fi imaginat niciodată că va veni o zi în care o să vreau să scriu despre tine aici.. Nici măcar o dată. Până acum!
Între noi doi, a fost o legătură încă de când eram mai mici. Un fel de atracție, ca un magnet. Am încercat să neg, să mă tot lupt cu mine însumi și să stau departe de tine... Pentru ce? Toate astea dispăreau când te vedeam. Suntem atât de diferiți, încât mă simt de parcă tot ceea ce ne unește, ne și desparte. Mi-aș dori să pot să te iubesc și eu cum mă iubești tu, dar nu pot. Nu mai pot! Am renunțat deja la noi. Am obosit să tot ezit între : Te vreau, nu te mai vreau. Te suport, nu te mai suport. Mă tot pierd între dorințe și nevoi, inimă si minte, certitudini și incertitudini.
Ceva s-a rupt. Nu mai e suficient pentru mine. Nu mai văd nimic în ochii tăi albaștri. Mă simt de parcă tu nici nu observi cât de mult m-am schimbat...
Azi, inamicul numărul 1, era chiar telefonul meu. Mă uitam la el de fiecare dată când mă sunai, dar n-am răspuns până nu m-am plictisit imaginându-mi că telefonul ar putea cumva să se miște singur. Cum am vrut să minimalizez orice șansă, am răspuns. Sec. Ți-e dor de mine. Sec. Nu ști ce să spui. Sec. Atunci de ce ai mai sunat? Mă faci să mă simt vinovată. Întotdeauna o să țin la tine, pur și simplu unele lucruri nu pot fi evitate mai bine le lași să se întâmple, decât să încerci să le schimbi în vreun fel.
Am doar 19 ani și.... Sunt nebună? Oare chiar sunt? Nu vreau să schimb întreaga lume. nu nu. Nu vreau să te schimb nici pe tine. N-ai mai fi tu! Poate doar bucățica din jurul meu. sună rezonabil! În ultimul timp, am citit multe cărți. Una după alta. Trăind fiecare emoție a autorilor, încercând să uit de propriile emoții. În cărți găsesc oameni minunați, pe care vreau să îi întâlnesc în viață. Știați că dacă vreți să găsiți sensul dintre instinct și spirit, adică uniunea dintre cele două, veți descoperi că duce la ceea ce ador eu cel mai mult, creativitatea?
No comments:
Post a Comment