Regretele nu își au rostul. Tu nu mai exiști, așa cum nici eu nu mă mai regăsesc în nimic fără tine.
Dar măcar eu am ceva ce tu nu o să ai niciodată: stima de sine.
Decât să visez /pierd timpul aiurea, mai bine stau în locul meu fericit. Acolo nimeni nu-mi poate face rău. Nimeni nu-mi poate face iluziile să se spulbere in bucățele.
Acum nu-mi mai pasă dacă te comporți aiurea. Nu-mi pasă de ce cred alții. Nu-mi pasă de nimic.
Totul mă lasă rece, și e bine. Pentru că lumea e rea.
Și-mi place să cred că o să ajung mai departe decât tine oricine ai fi. Orice ai avea, orice ai putea obține.
Și știi de ce? Pentru că am învățat să mă mulțumesc cu puțin, am învățat să împart, am învățat să gândesc nu numai pentru mine. Și am învățat să trec peste tine fără să-mi fie teamă. Ești un/o oarecare.
Speranța există. Eu nu o să las niciodată îndoiala să-mi intre în suflet atunci când ajung să cred în ceva anume .
No comments:
Post a Comment