Ipotetic.

Ipotetic vorbind, sunt două tipuri de oameni. Cei care pleacă, întrebându-se apoi toată viața ”cum ar fi fost dacă...” și cei care rămân, deși sunt conștienți că e posibil ca ceea ce va urma să-i schimbe. 

Eu încă nu știu ce tip de om sunt. O să-mi dau seama cu timpul, cred.

Se spune că ce nu te omoară, te face mai puternic. Durerea... Unora le place. Sunt masochiști. Dar de ce nu-și dau seama că cel mai plăcut e atunci când te oprești? Fiecare avem un buton de autodistrugere, pe care-l apăsăm deseori când ne complicăm singuri viețile. Absurd, nu-i așa?

Oricum ar fi, durerea are și ea rostul ei. Greșelile sunt dureroase. Dar sunt singurul mod prin care îți poți da seama cine ești. E ok să nu fi bine uneori. Doar pentru că oamenii fac lucruri groaznice, nu înseamnă că sunt oameni groaznici. 

Cum se face că noi oamenii, dintr-un copil micuț, un bebeluș, ajungem oameni mari? Mari și total iresponsabili. Luând decizii pripite chiar dacă avem de ales. 
Primul lucru pe care-l învățăm, este comunicarea. 
Dar cu timpul, asta nu va face să fie la fel de ușor să spunem ce vrem, gândim sau dimpotrivă, ce nu simțim.Cum să-i spui unui om că-l iubești? Sau că nu-l mai iubești?

Nu e nevoie să iubești pe cineva pentru că vrei.?!

E frustrant când mintea îți spune ce vrei și ceea ce vrei de fapt nu se potrivește.