E cam greu, știi? Să-ți păstrezi calmul, să rămâi de neclintit când te tot încercă oamenii din jur. E ușor să te enervezi, să arunci vorbe pe care nu le mai poți lua înapoi.
E și mai ușor să devii stupid. Dacă totuși, nu-ți pasă de un om, de ce încerci să te comporți ca un tâmpit? A nu-ți păsa înseamnă a trata cu indiferență, corect? Nu să te simți vinovat sau deloc în largul tău în jurul respectivei persoane. Nici să ascunzi lucruri care sunt evidente. Deci, ar trebui să-ți ridici niște semne de întrebare.
Nimic nu durează la nesfârșit, nici răbdarea mea. Așa că dacă nu vrei să testezi legea gravitației dintr-un copac, lasă-mă în pace.
N-am vrut atenția ta, nici nu mi-am manifestat în vreun anume fel dorința de a-mi împărții timpul meu, și așa scurt, cu tine. Dacă vroiam atenție, mă făceam semn de circulație.
Din câte știu eu despre mine, nu sufăr nici de cretinism în fază terminală. Așa că nu mă poți numii imbecilă. Și nu răspund nici pentru faptul că, deși mi-ai dat un deget, ți-am luat toată mâna. Mi le-ai fi dat pe amândouă, fără să fie nevoie să cer.
P.S. : Cele de mai sus nu sunt complimente!
