Friday, December 13, 2013

In the morning, when you wake up, leave me with some kind of proof it's not a dream.


Camera era slab luminată, nici nu se iviseră zorii.
Ascunsă printre cearșafuri
și perne, privea în gol,
văzând cum se conturează în întuneric, 
pe perete,
același chip.
Noaptea aceea avea mai multe ore,
mai multe stele decât niciodată.
Pierdută, amorțită
și îndrăgostită de un străin,
se contopea cu imensitatea.
Ce avea să vină?
Clipe nefiresc de tăcute și de sincere?
A zâmbit, închizând ochii.
Au fost zile întregi lipsite de dragoste,
zile pline doar de absența lui.
O absență care-i păstra
cearcănele acute
și zâmbetele ne-mpărtășite.
Te-ar iubi, trup și suflet,
inimă și minte, 
dar tu nici nu pleci,
nici nu vi.
Nu o să uiți de ochii ei pe jumătate verzi, nu-i așa?

No comments:

Post a Comment